In 1947 energicul si neobositul David Brown a vazut o reclama in revista The Times unde era oferita spre vanzare o afacere cu autotorisme de clasa. Astfel David Brown a cumparat Aston Martin cu suma de 20.000 de lire, apoi a mai adaugat un producator de masini imperiului sau, Logonda . Pentru cele 50.000 de lire pe care le-a platit Brown a primit un nume bun si un motor de 2.6 litri in 6 cilindrii pe care proprietarul Logonda Walter Owen Bentley l-a oferit in timpul tranzactiei.
Cu o noua conducere Aston Martin a intrat in cursa de 24 ore de la Le Mans cu trei masini. Doua masini erau echipate cu motorul in 4 cilindrii al lui Claude Hill, iar cea de-a treia cu numarul de inregistrare UMC66 era capodopera celor de la Bentley. Umc66 a trebuit sa se retraga din competitie din cauza unor dificultati tehnice, dar seria DB2 era bazata pe acest model.
Modelul DB2 a fost prezentat in 1950 la New York Motor Show. Era asemanator modelului de la Le Mans dar era mai inalt cu 39 de inci. Designerul Frank Feeley a facut un desing simplist dar si-a aratat pasiunea pentru flerul italian in modelul DB2. Partea din fata a masinii era putin alungita, roata de rezerva isi gasea locul intr-un compartiument micut deasupra rezervorului. Schimbatorul de viteze era amplasat central, dar daca unii clienti nu vroiau sa fie la curent cu noua moda acestia puteau comanda modelul cu schimbatorul de viteze langa volanul cu 3 spite. Rotile din spate erau sustinute de doua brate transversale, acestea oferind stabilitate masinii pe drum, aceasta facand fata si pe cele mai dificile drumuri.
Modelul DB2 la inceput avea 108 cp, iar spre sfarsitul anului 1950 a aparut versiunea vantage cu 124cp care oferea clientilor acel extra de care aveau nevoie. Grila radiatorului initial in trei sectiuni a fost modificata intr-o singura sectiune. Au fost produse 411 unitati dintre care 100 au fost drophead coupe.
Pentru pasionatii DB2 care aveau copii modelul DB2/4 a fost pus spre vanzare in anul 1953 si s-a vandut timp de 2 ani. In acest interval de timp s-au vandut 565 de masini. DB2\4 era cu 174 cm mai lunga decat predecesorul sau. Bara centrala pe care era acum un disc frontal putin curbat a fost coborata si compartimentul pentru bagaje putea fi incarcat acum din exterior.
Seria DB2 a fost premiata la salonul de la Geneva in 1957, modelul DB3s intrand in productie imediat dupa. Modelul avea grila radiatorului indreptata in fata oferind masinii un look agresiv care se potrivea de minune cu noul DB3. Butoanele de pe consola centrala erau acum amplasate inteligent nu raspandite pe tot bordul ca la modelele anterioare.
Soferul de DB Mk II avea acum 162cp sub capota in veriunea stock . Puterea a crescut mai apoi la 178cp cu ajutorul unui dual exhaust si apoi la 195 cp . Din 1958 optiunea overdrive a fost adaugata transmisiei lui David Brown si un an mai tarziu o a fost introdusa o versiune automata . Franele pe disc au fost prima data o optiune dar mai apoi au devenit standard la orice model.
 |
