Istorie Auto Borgward
10 noiembrie 1980, este data in care Carl F.W. Borgward se naste in Altona. Acasa, fiind singurul baiat intre 12 surori, pasiunea lui pentru tehnica nu a fost inteleasa. Carl Borgward era ocupat cu constructia de masini mici, propulsate de sistemul mecanic de la ceasuri. Dupa ce a absolvit profilul tehnic la "Hoheren Machinenbauschule", in Hamburg, Carl Borgward a inceput sa lucreze ca si inginer in Bremen si Berlin. Cand s-a intors ranit dupa Primul Razboi Mondial, prioritatea sa era sa isi intemeieze o familie si sa aiba copii.
In 1919, Carl Borgward incepe ca fiind un anteprenor independent, apoi devine partener in "Bremer Reifenindustrie" la Forhenstrasse in Bremen-Hastedt, unde este lasat sa conduca compania. Compania producea totul, de la aparate de bucatarie, pana la utilaje pentru agricultura. Datorita faptului ca afacerea nu era foarte profitabila, el incearca sa gaseasca si alte piete. Reuseste sa primeasca o comanda de a construi radiatoare si aparatoare de noroi pentru "Bremer Hansa Lloyd Werken", care aveau mult de lucru la masinile grav avariate ce au iesit din razboi.
In 1921, el preia compania si o redenumeste in "Bremer Kuhlerfabrik Borgward & Co". Acum Carl Borgward isi poate pune in aplicare ideea de a construi o masina proprie. Primul protopip este o masina mica sport, cu doua locuri, dar datorita faptului ca nu avea nici banii necesari si nici locul necesar pentru a construi masina, o lasa pe mana celor de la "Hansa-Lloyd Werke". Cu banii primiti pe aceasta tranzactie, cumpara o parcela de pamant la Steinstrasse 28, unde isi construieste noua fabrica, care intra in folosinta din 1922.
A durat pana in 1924 pana cand prima masina a iesit de pe linia de asamblare. Era modelul "Blitzkarren", un fel de caruta motorizata, cu motor de 2.2 CP, avand un pret de 980 de marci. Modelul Blitzkarren a fost dezvoltat pentru transportul intern in propriile fabrici, dar scopul sau era sa vanda aceste masini si in afara fabricii. La inceput nu a mers prea bine, dar odata cu aparitia unui anume Wilhelm Tecklenborg, care se pare ca a vazut ceva promitator in masina, devine partener al companiei si se face responsabil de vanzari, ceea ce a dus la imbunatatirea vanzarilor. In mod sigur la sfarsitul anului 1925 cand "Deutsche Reichspost" a inceput sa le foloseasca pentru transport de scrisori, aceasta masina mica, devenind un fenomen foarte raspandit pe strazi. Acesta a fost un mod de publicitate extrem de bun.
Carl Borgward se gandea acum la lansarea unui model mai modern si mai puternic cu trei roti. Aceasta masina devine modelul Goliath si va fi produs in locul lui Blitzkarren. Fabrica din Steinstrasse a devenit prea mica pentru aceasta expansiune. Borgward cumpara o veche fabrica in Industriestrasse, iar dupa o reconstructie radicala compania Borgward este mutata, la sfarsitul anului 1925.
In 1928, numele companiei este schimbat in "Goliath-Werke Borgward & Co Gmbh", iar afacerea incepe sa devina infloritoare. Carl cumpara compania "Bremer Carosserie-Werke" care treceau printr-o perioada de dificultati financiare. In 1928, Bremer Hansa Lloyd Werken se afla aproape de faliment, iar Carl Borgward si Wilhelm Tecklenborg cumpara pachetul majoritar din companie si preiau controlul. In 1930 Borgward dezvolta o noua camioneta de dimensiuni mici, modelul Superior, care putea transporta pana la 1.5 tone. Datorita faptului ca Hansa Lloyd erau deja in proces de dezvoltare de camionete si Borgward preluase controlul asupra companiei respective, modelul Superior nu a fost produs decat pana in 1931.
In 1931, o serie de tipuri de camioneta dezvoltate anterior de Hansa Lloyd, sunt construite si retusate de Carl Borgward. La sfarsitul acestui an, Borgward schimba numele companiei in "Hansa Lloyd und Goliath-Werke Borgward & Tecklenborg oHG". In 1932 prima masina Goliath cu trei roti paraseste fabrica. Timp de trei ani, sunt construite 4000 de unitati din acest model.
In 1934 Borgward introduce doua noi modele: Hansa 400 si Hansa 500. Acestea erau masini de clasa mica, ce putea transporta patru pasageri. Criza a ajuns la sfarsit iar clientii deveneau mai interesati de masina.
Prima masina serioasa a fost lansata spre sfarsitul aceluiasi an. Hansa 1100 si Hansa 1700 au iesit pe piata, devenind un succes instant. Erau privite foarte bine de catre presa, iar cererea era atat de mare incat trebuia sa astepti 6 luni pentru o masina. Liderii pietei, Opel, Ford, Adler, Hanomag si Wanderer au folosit aceste noi dezvoltari.
In 1935 Borgward a dezvoltat prima masina sport, Hansa 1700 Sport. In 1936, Borgward incepe dezvoltarea de masini mari de lux prin modelul Hansa 3500 Privat, propulsata de un motor de 3.5 litri in 6 cilindri in linie ce dezvolta 90 de cp. Afacerea era atat de infloritoare incat si noua fabrica devenise deja prea mica. In Hemelingen, Borgward incheie o colaborare cu primarul de a cumpara pamant unde sa construiasca o fabrica noua.
In 1937, la show-ul auto si moto din Berlin, Borgward introduce doua noi modele, Hansa 1500 Windspiel si Hansa 2000. Relatiile lui Carl Borgward cu Tecklenborg devin tot mai reci si acesta cumpara partea lui de companie. In 1938, Borgward deschide o fabrica noua "Sabaldsbruck" cu o suprafata de 223.000 de metrii patrati, si fata de celelate fabrici, aceasta era inconjurata de gradini si avea incaperi mari si spatioase. La sfarsitul anului 1938, primarul general von Schell este pus in fruntea fabrici de catre guvernul German iar Carl Borgward este fortat sa se concentreze pe productia de camionete de clasa mijlocie si masini de lux.
In 1942, modelul B 3000 A intra in productie, model a carui dezvoltare a inceput inainte de razboi. In 1944, bombardamentele din partea tarilor Aliate, distrug 87 % din fabrica Bremen Hastedt si 58 % din Bremen Sebaldsbruck. In 1945, Carl Borgward este arestat de catre Americani si serveste 2 ani si jumatate de inchisoare. La fel ca si dupa primul razboi, nemtii sunt rugati de englezi sa repare masinile distruse inlocuind piesele stricate cu piese noi sau folosite. Nu aveau voie sa construiasca masini noi, dar in ciuda acestui fapt, Borgward introduce un nou model B 3000, de data aceasta cu tractiune pe spate.
Intre 1948 si 1949 din cauza lipsei de materii prime, fiecare companie primeste cate o parte egala, motiv pentru care acesta imparte compania in 3 "Goliath Werk GmbH", "Lloyd Maschinenfabrik GmbH" si "Automobil- und Motorenwerke Carl F.W. Borgward GmbH". In 1949, modelul Borgward Hansa 1500 este introdus, care avea o caroseriei de tip 'ponton'.
In 1950, Carl Borgward dorea din nou sa construiasca o masina de curse, astfel este dezvoltat modelul Borgward Hansa 1800 Typ Inka ce stabileste un nou record la 1000 de mile. In 1952, Carl Borgward doreste sa intre intr-un nou segment de piata, al masinilor de lux, si lanseaza modelul Borgward Hansa 2400. Aceasta masina trece cu greu de gura presei: frane proaste, transmisie automata proasta si vizibilitate redusa, motiv pentru care masina nu are parte de un numar spectaculos de vanzari. Pana in 1955, doar 1032 de unitati au fost vandute.
In iunie 1954, este lansat modelul Isabella, care a fost un adevarat succes. In 1954 doar Borgward vanduse 11000 de unitati din modelul Borgward Isabella. Aceasta masina a fost best-sellerul acelui timp. Sloganul lui Borgward era: "Nu puteti primii mai multa masina cu banii dumneavoastra nicaieri".
In 1955 sunt prezentate si alte variante ale modelului Isabella: combi si TS (sport), 35% din productie fiind livrata in SUA. In tot grupul Borgward au fost produse 108.000 de unitati in acel an. Compania Chrysler ii face o oferta uriasa lui Carl Borgward, de 200.000.000 de marci, in schimbul a 51% din actiunile Borgward, oferta care a fost refuzata categoric.
In 1959, la IAA de la Frankfurt, este prezentat un nou model, Borgward 2300. Era cel mai prestigios model al companiei si era prima masina de serie cu suspensii pneumatice. Mai tarziu acest model se numea P 100, devenind un succes. Acest an este cel mai bun an din istoria Borgward, vanzarile companiei crescand pana la 632 de milioande de marci. Tot in 1959, a fost introdus modelul Lloyd Arabella, dar care avea o gramada de defecte, motiv pentru care a fost rechemata in fabrica pentru a fi reparata.
In 1960, in prima jumatate a anului, clientii trebuia sa astepte luni bune pentru a primi o noua Isabella, dar in cea de-a doua parte a anului totul s-a schimbat subit. Compania Americana care importa masini Borgward intra in faliment iar dealerii au oprit 9000 de comenzi.
A fost publicat un articol de 14 pagini in legatura cu problemele ce aveau loc in interiorul companiei Borgward, ceea ce a dus la un dezastru. Vanzarile au scazut radical, compania ramanand cu un stoc enorm.
In 1961, totul parea sa revina la normal, Borgward fiind salvata de un plan al senatului. Singura problema era ca avea nevoie de 10 milioane de marci. Toate bancile au refuzat imprumutul iar furnizorii nu mai isi onorau comenzile. Spre sfarsitul anului 1961, compania Borgward a intrat in faliment.
Linia de productie a modelului Isabella si a modelului P100 au fost vandute unui antreprenor mexican, care avea planuri sa produca aceste modele in America latina.
In 1963, Carl Borgward moare la exact doi ani de la intrarea in faliment, in 28 iulie. In 1965, unele rapoarte aratau ca, Borgward nu era nevoita sa intre in faliment, putin ajutor financiar fiind mai mult decat suficient.
