Scuderia Ferrari
Scuderia Ferrari este echipa de Formula 1, singura care a participat pana acum la toate editiile Campionatului Mondial, luand startul in 773 curse, fiind astfel cea mai de succes echipa din campionat, dominand cu autoritate toate clasamentele statistice.
Anii ’30 - ’40
In primii patru ani de activitate, Scuderia Ferrari a avut parte de suportul direct al companiei Alfa Romeo, insa retragerea companiei milaneze in 1933 l-a aruncat pe Enzo Ferrari intr-o profunda criza, de unde a fost ajutat sa iasa de catre producatorul de pneuri Pirelli.
Desi Scuderia Ferrari a incorporat de-a lungul acelor ani piloti celebri, Tazio Nuvolari, Achille Varzi si Louis Chiron, rezultatele au fost modeste. In ciuda catorva victorii, Scuderia Ferrari nu putea face fata echipelor germane.
In 1938 Alfa Romeo cumpara echipa lui Enzo Ferrari si ii schimba numele in Alfa Course. Desi era in continuare manager, Enzo Ferrari depindea acum de directorul tehnic al echipei, numit de Alfa Romeo. Aceasta situatie nu i-a convenit lui Enzo Ferrari care a decis sa plece de la Alfa Course.
In ciuda faptului ca atunci cand a parasit Alfa Romeo, Enzo Ferrari nu avea dreptul de a construi automobile, a incalcat contractul semnat si proiecteaza impreuna cu inginerii sai modelul Ferrari Tipo 815, primul prototip Ferrari construit vreodata. Scaparea din contractul cu Alfa Romeo a fost faptul ca Enzo Ferrari fondase Auto Avio Costruzioni, o companie producatoare de unelte, iar Tipo 815 era considerat un prototip si nu un automobil. Cu Ferrari Tipo 815 are loc redebutul Scuderiei in cursele auto, luandu-se startul la Mille Miglia in 1940.
Izbucnirea razboiului a pus punct activitatilor pentru o perioada. Tot atunci fabrica sa de la Modena fusese bombardata de Aliati, fiind mutata dupa razboi la Maranello, unde se afla si astazi. La reinstalarea pacii, Scuderia Ferrari si-a reluat activitatea si in 1947 construieste Ferrari 125, primul automobil fabricat vreodata de Ferrari. Construit in doar trei exemplare, fiecare insa diferit, Ferrari 125 avea un motor V8 de 1.500 cmc.
Cu 125 Scuderia Ferrari se alineaza la startul primului Mare Premiu, cel al Italiei din 1948, an in care s-au castigat si primele curse majore - Targa Florio si Mille Miglia, ambele cu Ferrari 166, al doilea automobil produs la Maranello.
Anii ’50
Intr-un mod extrem de curios Scuderia Ferrari a lipsit de la prima cursa a nou infiintatului Campionat Mondial de Formula 1, motivul fiind, ca Enzo Ferrari a dorit sa protesteze pentru regulamentul scris de Federatia Internationala de Automobilism si pe care il considera avantajos pentru Alfa Romeo, marii sai rivali. Scuderia Ferrari s-a prezentat totusi la startul celei de-a doua etape - Marele Premiu al Principatului Monaco - unde Alberto Ascari a terminat al doilea.
Concurenta cu Alfa Romeo practic nici nu a existat in 1950 pentru ca milanezii erau mult prea puternici, nefiind ajunsi de Ferrari, in ciuda faptului, ca de-a lungul sezonului s-au folosit mai multe monoposturi, fiecare ingloband solutii tehnice diferite.
Nici in 1951 Ferrari nu a putut face fata rivalilor, totusi sezonul avea sa aduca prima victorie, odata cu trimful lui José Froilán González in Marele Premiu al Marii Britanii de la Silverstone. Aceasta victorie ar fi trebuit sa fie a lui Alberto Ascari, primul pilot al echipei, dar abandonul acestuia l-a facut pe Enzo Ferrari sa il cheme la boxe pe Gonzalez cerandu-i sa-i incredinteze masina lui Ascari, doar pentru a se lovi de refuzul acestuia din urma de a mai concura in acea cursa.
Schimbarea regulamentului Formulei 1 inainte de sezonul 1952 a facut ca Scuderia Ferrari sa domine campionatul, beneficiind si de retragerea din campionat a celor de la Alfa Romeo. Daca in 1950 Enzo Ferrari a acuzat Federatia ca avantajeaza Alfa Romeo, in 1952 rolurile s-au inversat.
Ramasi fara rivali, cei de la Ferrari au dominat sezoanele 1952 si 1953, reusind primele doua titluri mondiale in intrecerea pilotilor, ambele fiind castigate de Alberto Ascari. Pe atunci campionatul constructorilor nu se organiza. Tot in acei doi ani Alberto Ascari si Ferrari a reusit doua recorduri care mai dainuie si astazi. Mai intai Ferrari a castigat 14 curse consecutive la care a participat, noua dintre ele fiind ale lui Ascari.
In 1954 echipa a inregistrat un recul, neputand face fata lui Juan Manuel Fangio, care in acel an a condus pentru Maserati, apoi un Mercedes Benz. Perioada mai putin fasta a continuat si in 1955.
Falimentul echipei Lancia, la finele anului 1955, i-a facut pe cei de la Ferrari sa cumpere sasiurile acesteia si sa le foloseasca in 1956. In 1955 Lancia a fost singura echipa din campionat care a reusit sa puna unele probleme celor de la Mercedes Benz. Mai mult decat atat, retragerea Mercedes Benz l-a facut pe Juan Manuel Fangio liber de contract, acesta fiind inregimentat la Ferrari, cu care a si castigat de altfel campionatul in 1956.
Un al patrulea titlu mondial la piloti a fost adus de catre Mike Hawthorn in 1958, la volanului unui Ferrari 246 Dino, denumit astfel in memoria lui Dino Ferrari, fiul lui Enzo Ferrari decedat in 1956 de leucemie la doar 21 de ani. Titlul constructorilor, primul acordat vreodata, a fost insa pierdut in detrimentul echipei britanice Vanwall. O alta echipa britanica, de aceasta data Cooper, a dominat lupta cu Ferrari in 1959.
In anii '50 Scuderia Ferrari nu a participat doar in Formula 1. Pilotii si inginerii de la Maranello erau an de an prezenti la toate intrecerile auto de seama din acei ani, incluzand aici Cursa de 24 ore de la Le Mans si Mille Miglia. Acest fapt s-a datorat principiului lui Enzo Ferrari: toate automobilele pe care le construia trebuiau sa participe la curse. Astfel, victoriei din 1949, prima reputata de Scuderia Ferrari la Le Mans, cand castigator a fost declarat cuplul Luigi Chinetti - Peter Mitchell-Thomson, care a pilotat un Ferrari 166MM, i s-au adaugat victoriile reusite de cuplurile José Froilán González- Maurice Trintignant in 1954 si Olivier Gendebien - Phil Hill in 1958.
Scuderia Ferrari a dominat Campionatul Mondial de Automobile Sport, infiintat in 1953, acolo unde a castigat cinci din tre titlurile puse in joc in perioada 1953 - 1958 inclusiv.
Succesul de la Mille Miglia a fost si mai pronuntat, Scuderia Ferrari castigand opt din cele unsprezece curse la care a participat intre 1948 si 1957. Cea din 1957 avea sa fie si ultima pentru ca autoritatile italiene au interzis cursa ca urmare a unui accident provocat de Ferrari-ul lui Alfonso de Portago in urma caruia au decedat doisprezece spectatori, incluzand sapte copii, Enzo Ferrari fiind acuzat de omucidere.
Succeselor reputate in 1948 si 1949 de la Targa Florio li s-au adaugat un altul in 1958.
In 1952 Scuderia Ferrari l-a trimis pe Alberto Ascari sa participe la Indianapolis 500, cea mai celebra cursa americana. Pilotul italian a avut parte de o evolutie relativ buna, luand in considerare faptul ca era totusi la prima sa participare, terminand la un tur distanta de lideri. Pentru cateva minute chiar a crezut ca a castigat cursa, pentru ca a fost primul pilot caruia i s-a aratat steagul de finish, insa mai apoi oficialii i-au luat "victoria".
