Istorie auto Lamborghini
Automobili Lamborghini S. p. A., este un producator Italian de masini sport, cu sediul in Sant'Agata Bolognese, Bologna. Compania dateaza din 1963 cand a fost infintata de omul de afaceri Ferruccio Lamborghini, dupa ce a avut o neintelegere cu Enzo Ferarri. El era mai degraba cunoscut pentru fabrica de tractoare, numita Lamborghini Trattori S. p. A. Lamborghini a devenit o filiala a fabricantului german de automobile Audi AG in 1998, care la randul lui face parte din Volkswagen Group.
1963-1964
Ferruccio Lamborghini si-a propus sa produca masini sport de la sfarsitul anului 1962 si in mai 1963 a fondat Automobili Ferruccio Lamborghini in Sant'Agata Bolognese, cumparand o parcela de teren unde construise cea mai moderna fabrica de automobile din acea vreme. Lamborghini a avut foarte putin timp la indemana de la infintarea companiei pana la prezentarea primei masini. Acesta a avut loc la Torino Auto Show, in luna noiembrie a aceluiasi an.
Avand un plan bine inchegat, Lamborghini n-a pierdut timpul cu cautarea oamenilor potriviti. Pentru motor a apelat la Giotto Bizzarrini proiectantul unuia dintre cele mai bune propulsoare din lume, un V12 de 3. 5 litri, folosit si de Ferarri. Pentru restul masini a angajat doi promitatori ingineri tineri, pe Giampaolo Dallara si Paolo Stanzani. Cu toate ca timpul era scurt acestia au reusit sa-si prezinte prototipul, denumit 350 GTV, la show-ul din noiembrie.
Intre 1963 si 1966 au fost produse 120 de exemplare din primul model Lamborghini, care s-a numit 350 GT.
1965-1966
In retrospectiva, anul 1964 a fost unul extraordinar. A fost creat modelul 350 GT. Imediata si aproape inevitabila inbunatatire a modelului 350 GT, a fost modelul 400 GT. Motorul lui a fost marit la o capacitate de 4 litri si era dotata cu prima cutie de viteze de productie proprie Lamborghini. 400 GT a ajuns la respectabila cifra totala de productie a 273 de unitati. 400 GT 2+2 s-a bazat pe caroseria lui 400 GT cu 2 locuri, caruia i-au fost adaugate 2 locuri ocazionale in spatele celor 2 normale.
Astfel, pana la inceputul anului 1965 coupe-urile de la Sant’Agata au ajuns sa fie remarcate si apreciate. Acest prim episod din istoria companiei Lamborghini, a fost unul dintre cele mai prolifice si creative perioade.
Octombrie 1965 si Iunie 1966, compania a prezentat un numar impresionant de noi modele. Cu toate ca masinile ca 350 GTZ (cu o caroserie de Zagato), 350 Spyder proiectat de Carozzeria Touring si 400 GT Monza de catre Neri&Bonacini au fost in esenta prototipuri, acestea erau construite p[e sasiul aparent extravagant, al lui 350 GT. Acest sasiu a fost prezentat la standul Lamborghini in cadrul Show-ului Auto de la Torino din 1965 avand un impact profund asupra istoriei companiei si a istoriei intregii industrii auto.
Un proiect, denumit provizoriu 400 TP, avea motorul de 4 litri, 12 cilindri, imprumutat de la 400 GT, montat transversal in spatele cabinei, avand cutia de viteze si diferentialul unite la baza motorului intr-un monobloc. Cand Ferruccio Lamborghini a vazut proiectul, l-a aprobat imediat, probabil socand cei 2 designeri foarte surprinsi, care sigur nu au indraznit sa spere la un asa final fericit al propunerii lor. Macar o data, totusi, Lamborghini s-a inselat in estimarea lui: el a declarat ca un asemenea concept ar trebui construit pentru a creste prestigiul marcii, chiar daca nu s-ar vinde mai mult de 50 de modele bazate pe acest concept. Din cand in cand chiar si cei mai buni se inseala, acest sasiu fiind esenta unui supercar adevarat. Sasiul a fost terminat relativ repede si a fost expus la Show-ul Auto de la Torino in octombrie 1965.
Singura persona care a crezut in acel sasiu, si mai ales in capabilitatea lui Lamborghini, a fost Nuccio Bertone. Acest constructor de caroserii era un expert in masini si motoare, si in momentul in care a vazut acel sasiu, s-a apropiat de Ferruccio Lamborghini si i-a spus “Eu sunt cel care pot face pantoful sa se potriveasca piciorului tau.” I-a revenit lui Marcello Gandini, designer sef la Bertone, sa creeze o caroserie unica si senzationala pentru sasiul construit la Bologna. Aceasta caroserie era un amestec de agresivitate, eleganta, originalitate si clasa … astfel a luat nastere Miura.
Acest model a fost denumit dupa o ferma de tauri, din Miura, celebra din Spania, pentru agresivitatea animalelor crescute aici, folosite si in coridele din aceasta tara. Potrivit expertilor, taurii de la Miura nu sunt in nici un caz animale obisnuite, ei sunt cei mai puternici dintre toti taurii de corida, dar, mai presus de toate, ei sunt la fel de inteligenti si feroce. In cartile lor, toreadori deseori vorbesc despre inconfundabila privire a taurului Miura: privirea unui adevarat luptator, necrutator si puternic.
In 1966, la Geneva Auto Show a fost prezentat primul model Miura, un eveniment mult asteptat de lumea automobilistica. Miura s-a dovedit a fi un mare succes, cu toate ca modelul a fost realizat in doar 5 luni. Nici pretul piperat, 20.000 de USD - in valoarea actuala,114.000 USD - nu a fost un impediment in calea succesului.
1967-1972
In octombrie 1967, la 3 ani de la debutul de la Torino, Lamborghini soseste la Italian Auto Show cu o extraordinara linie de coupe-uri, si anume cu 350 GT, care oficial inca era disponibil, cu toate ca nu mai era produs, 400 GT 2+2 si Miura, ultimele doua atragand privirile multor exeperti din domeniu. Tot la acest show, prestigiosul constructor de caroserii Touring Carozzeria si-a prezentat conceptul Flying Star, care avea la baza sasiul si motorul montat in fata a lui 400 GT.
Miura a avut un success imens, a fost masina care a adus companiei un prestigiu unic si, in acelasi timp, cei mai multi bani si interes fata de acest brand. Nici 400 GT nu a fost uitat, masina era la fel de apreciata, in ciuda succesului fratelui sau mai tanar. Cu Miura Lamborghini a dat o adevarata lovitura, coplesind mintile si sufletele faniticilor de supermasini. Lamborghini a devenit nume simbolic pentru lumea auto, o emblema a vointei de a merge mai departe cu orice cost, a realizarii intotdeuna de mai mult si mai bine decat orice alt rival care se limita doar la conventional.
In 1968 Lamborghini revine cu un nou coupe extravagant, proiectat de Bertone si Gandini. Acesta era un model cu patru locuri cu motorul plasat in spatele masinii si usi care se deschideau transversal, asemenea aripilor unei pasari. Noul coupe a primit numele de Marzal. Desi nu a fost destinat productiei de serie, nu l-a impiedicat sa devina starul multor show-uri auto si sa apara pe coperta unor reviste auto de calibru mondial din acea vreme. Inca odata talentul lui Ferruccio Lamborghini pentru marketing se dovedeste a fi unul exceptional.
La Brussels Car Show din 1968 Lamborghini isi prezinta noua masina, Miura Roadster, care era derivata decapotabila a lui Miura, testatand reactia pietei la o eventuala introducere a unui Lamborghini decapotabil, care nu a fost tocmai favorabila deoarece au sosit foarte putine comenzi pentru noul model, drept urmare Miura Roadster nu a intrat in productie si a ramas doar la stadiu de prototip.
In februarie 1968 este prezentat Lamborghini Islero GT, succesorul lui 400 GT. Acesta era deasemenea cu 4 locuri confortabile, interior mai bine finisat si aceleasi caracteristici mecanice ca 400 GT. Islero a fost GT-ul de vis, a lui Ferruccio Lamborghini, devenit realitate. Cu toate ca, admiratorii Lamborghini erau obisnuiti cu caracteristicile stilistice a lui Miura, Islero a relizat vanzari modeste.
In acelasi an este prezentata si Espada, o derivata a lui Marzal. Aceasta este un coupe extraordinar cu motorul montat in fata, marcand, probabil, cea mai de succes perioada, din punct de vedere al creativitatii, a lui Marcello Gandini. Din nou foarte multe comenzi sunt plasate datorita notorietati marci Lamborghini si reactiei publicului.
In noiembrie 1968 este prezentata la Auto Show Torino, Miura S, care se deosebea de Miura prin puterea crescuta a motorului cu 20 cai putere, ajungand astfel la 370 cai putere.
In 31 mai 1969 este lansata o derivata cu mai multi cai putere si un design exterior mai bine stilizat a lui Islero GT, fiind denumita Islero GTS. Acesta a fost fabricat doar pana in 1970, cand ambele variante Islero au fost scoase din productie. Islero a avut un numar relative mic de unitati, 225.
Au ramas asadar in productie modelele Miura S si Espada Seria II, acesta din urma a fost lansat la Brussels Motor Show din 1970, productia pentru acest model fiind marit din acest an. 1970 a fost un an glorios pentru noua Espada din care doar intr-un an s-au vandut 228 de exemplare.
La Geneva Motor Show este prezentat Jarama. Denumirea de Jarama provine de la un circuit de curse din Madrid, Spania. Acest model a fost proiectat de Marcello Gandini, care, atunci cand a desenat caroseria lui Jarama, a imprumutat mai multe elemente stilistice de la precedentul model, Espada. Din nou reactia publicului a fost sub asteptari, Jarama nu a avut succesul preconizat.
Un alt proiect din acelasi an a fost Urraco, echipat cu un motor de 2. 5 litri proiectat de Paolo Stanzani, si un desingn realizat de Bertone. Acesta oferea performante excelente la un pret cu mult mai mic decat Miura. Numele de Urraco bineinteles provenea tot de la o specie renumita de tauri.
Miura a avut si o varianta special create pentru curse, Jota, care a preluat in majoritate configuratia mecanica si liniile de design de la Miura cu exceptia sasiului, care a fost reconstruit pentru a oferi o mai buna rigiditate. Caroseria a fost refacuta folosinduse aluminiu, iar forta motorului a fost crescuta pana la 440 cai putere la 8500 RPM. Masina ajungea la un total de 890 kg si accelera de la 0-100km/h in 3. 6 secunde.
In 1971 la standul de la Geneva Motor Show a fost prezentat un model revolutionar, cu un design ingenios realizat de Lamborghini si Gandini, care a fost un adevarat star nu numai al standului Lamborghini ci si al intregului show. Modelul se numea Countach.
Countach a fost un bolid cu adevarat special, cu un design extravagant si radical, un bot agresiv, un parbriz imens si drept, iar in continuarea plafonului era portbagajul care ascundea motorul montat transversal in spate. Cu acest model Lamborghini a ajuns aproape de perfectiune.
In 1972 Lamborghini isi vinde 51% din actiuni lui Georges-Henri Rossetti, un investitor elvetian, iar in anul urmator isi vinde actiunile ramase unui prieten, René Leimer. Astfel fondatorul companiei a parasit scena pentru totdeauna.
