Pentru Mercedes-Benz, cursele automobilistice reprezinta o istorie de succes. Indiferent daca ne referim la secolul al XIX-lea, al XX-lea sau al XXI-lea, autovehiculele de curse produse in orasul Stuttgart au dominat intotdeauna competitiile sportive. Numeroasele victorii repurtate in cursele automobilistice – incepand cu prima competitie internationala in 1894 si terminand cu cele doua titluri de campion obtinute de pilotul finlandez Mika Häkkinen in cadrul campionatului mondial de Formula 1 din 1998 si 1999, la bordul unui monopost McLaren-Mercedes – reprezinta dovezi incontestabile ale unei tehnologii de curse perfecte, ale determinarii pilotilor nostri, ale dezvoltarii permanente si ale muncii in echipa care au facut posibila inregistrarea acestor progrese.
Cu o istorie de peste 100 de ani in cursele automobilistice, constructorul Mercedes-Benz a inregistrat progrese tehnologice extraordinare utilizate pentru autovehiculele acestei marci. Totusi, autovehiculele de curse, cursele si pilotii mentionati in cele ce urmeaza reprezinta numai o parte din istoria curselor sportive la care a participat constructorul Mercedes-Benz si care dateaza de mai bine de 100 de ani. Aceasta selectie pune accentul pe autovehiculele cu adevarat deschizatoare de drumuri si victoriile istorice obtinute de acestea.

Inceputul noului secol a marcat si inceputul unei dezvoltari dinamice, autovehiculul indepartandu-se din ce in ce mai mult de forma de caleasca si indreptandu-se spre forma pe care o cunoastem in prezent. Un progres senzational a fost inregistrat chiar in primul an al noului secol: Wilhelm Maybach a construit un prototip pentru evenimentul automobilistic „Saptamana de la Nice”. Propulsat de un motor montat in fata, cu patru cilindri si o cilindree de 5,9 litri, autovehiculul dezvolta o putere remarcabila de 35 cp si inregistra o viteza maxima de 100 km/h. Datorita lui Emil Jellinek, acest autovehicul modern este considerat ca fiind primul model „Mercedes”. Prieten si partener de afaceri al lui Gottlieb Daimler (care murise in martie 1900) si client important al companiei Daimler-Motoren-Gesellschaft (DMG) chiar si in acei primi ani de existenta, Jellinek a insistat ca autovehiculul sa poarte denumirea „Daimler-Mercedes” in cinstea fiicei sale preferate, Mercedes.
Primul autovehicul Mercedes a obtinut victoria in prima cursa la care a participat, desfasurata pe traseul Nice–Aix–Salon–Nice. Pilotul Wilhelm Werner a parcurs cei 392 de kilometri cu o viteza medie de 58,1 km/h. Designul inovator al acestui autovehicul Mercedes, cu motor montat in partea din fata, a marcat despartirea treptata de forma unei calesti, influentand astfel alegerea producatorilor de autovehicule la nivel mondial in ceea ce priveste designul modelelor ulterioare.

Eforturile permanente depuse in scopul cresterii puterii dezvoltate de autovehicule au fost incununate de aparitia in 1903 a modelelor echipate cu motoare ce dezvoltau o putere de 90/60 cp. Acestea au fost construite pentru a participa la evenimentul automobilistic al anului, cursa Gordon Bennett desfasurata in Irlanda. Totusi, la 10 iunie, un incendiu puternic a distrus aproape toate spatiile de productie ale primei fabrici DMG din Cannstatt – inclusiv noile autovehicule de curse. in aceasta situatie, DMG a recuperat trei autovehicule de 60 cp pe care le vanduse deja unor clienti si le-a trimis in Irlanda. Pilotul belgian Camille Jenatzy, unul dintre primii piloti de curse profesionisti din istorie, a obtinut victoria in unul dintre aceste autovehicule. De asemenea, incendiul a grabit mutarea sediului DMG de la Cannstatt la Untertürkheim in 1904, cu un an mai devreme decat fusese planificat.

Alte repere importante inainte de Primul Razboi Mondial au fost succesele obtinute de autovehiculele Daimler si Benz in Marele Premiu al Frantei din anul 1908. „Marea natiune” a dorit sa demonstreze ca cele mai rapide autovehicule de curse erau cele franceze, dar laurii au revenit Germaniei. Locul intai si locul al cincilea obtinute de autovehiculele Mercedes de 140 cp si locurile al doilea si al treilea obtinute de autovehiculele Benz & Cie produse in Mannheim au demonstrat calitatile superioare ale marcilor germane.

Eforturile depuse in vederea obtinerii unor viteze superioare erau din ce in ce mai indarjite. in 1910, aparitia unuia dintre cele mai fascinante autovehicule ale perioadei, modelul Blitzen-Benz („Fulgerul Benz”), a starnit mare agitatie la nivel mondial. Designul sau se baza pe cel al autovehiculelor Benz care au obtinut succese remarcabile in Marile Premii desfasurate in anul 1908. Inginerii Victor Héméry, Hans Nibel si colegii acestora au creat un autovehicul impunator echipat cu un puternic motor cu patru cilindri si o cilindree de 21,500 cm³. Pentru o lunga perioada de timp, acest model a ramas cel mai rapid autovehicul la nivel mondial. Puterea nominala de 200 cp, reprezenta garantia unei performante extraordinare. Dovada cea mai clara a fost furnizata in 1911, atunci cand pilotul american Bob Burman a stabilit un record de viteza de 228,1 km/h pe o distanta de o mila dupa o plecare lansata in cursa de la Daytona Beach, un record care nu a putut fi intrecut pana in anul 1919.
In acea perioada, cele mai multe recorduri au fost stabilite intotdeauna pe pistele acoperite de nisip. Realizarile acestor piloti temerari sunt cu atat mai impresionante cu cat starea drumurilor era una destul de lamentabila si tinand cont de faptul ca autovehiculele nu erau prevazute cu parbrize. De remarcat la modelul impresionant Blitzen-Benz este de asemenea primul design cu influente aerodinamice.
Autovehiculele Mercedes si Benz nu au participat la nicio competitie automobilistica oficiala in timpul Primului Razboi Mondial si timp de doi ani de la incheierea acestuia. In aceasta perioada, povestea de succes a fost continuata de piloti care au concurat independent la bordul autovehiculelor germane, precum americanul Ralph de Palma, care a castigat cursa de 500 de mile de la Indianapolis la volanul unui autovehicul Mercedes in anul 1915.

Numeroase victorii si pozitii onorabile au fost obtinute inainte de izbucnirea Primului Razboi Mondial in cursele desfasurate pe sosea si pe trasee deluroase. Un triumf cu totul si cu totul special a fost castigarea din nou a Marelui Premiu al Frantei in anul 1914. Pe o pista in apropiere de Lyons, Christian Lautenschlager, Louis Wagner si Otto Salzer s-au clasat pe primele trei pozitii la volanul unui autovehicul Mercedes de Grand Prix echipat cu un motor de 4,5 litri care dezvolta o putere de 115 cp. Pilotii Mercedes au terminat cursa desfasurata pe o distanta de 752,6 km in peste sapte ore, ruland cu o viteza medie de 105 km/h.
Targa Florio 1922: Debutul motoarelor supraalimentate. Competitiile automobilistice au fost din nou organizate in Germania si in alte tari abia la trei ani dupa incheierea Primului Razboi Mondial. Pilotii Mercedes Otto Salzer, Max Sailer, Graf Giulio Masetti si Christian Lautenschlager nu aveau practic concurenta, repurtand nenumarate victorii in cursele desfasurate pe soselele si dealurile europene in anul 1921. Acestia au concurat in modelele optimizate si imbunatatite „Grand Prix 1914” si in autovehiculele Mercedes de 28/95 cp.
Primul motor supraalimentat a luat nastere in atelierele de design ale companiei Daimler-Motoren-Gesellschaft la inceputul anilor 1920. Fiul lui Gottlieb Daimler, Paul, Director Tehnic si Membru al Consiliului de Administratie de la plecarea lui Wilhelm Maybach din cadrul companiei DMG in anul 1907, s-a concentrat pe aceasta noua tehnologie. Exista deja o experienta vasta in acest domeniu: turbocompresoarele fusesera deja utilizate pentru a spori puterea motoarelor instalate in avioane si submarine

In aceasta perioada, Rudolf Caracciola obtinea victorii consecutive la volanul modelelor SSK si SSKL si se bucura de recunoastere mondiala. Pilotul a reusit sa scoata la iveala calitatile exceptionale ale modelelor de curse produse in Stuttgart. Toti ceilalti piloti independenti, care s-au bucurat de grade de recunoastere diferite, au contribuit, de asemenea, la construirea reputatiei solide a marcii simbolizate de steaua cu trei colturi.
Ultima etapa a evolutiei renumitului model Mercedes-Benz SSKL a inceput in cursa desfasurata pe circuitul AVUS din Berlin in anul 1932. Concurent independent, pilotul Manfred von Brauchitsch a inclus o caroserie aerodinamica in dotarea autovehiculului sau de curse. Cu o viteza medie de 194,2 km/h, pilotul german a castigat cursa in fata lui Rudolf Caracciola, care in acea perioada concura pentru Alfa Romeo.
Succesele obtinute de autovehiculele Mercedes-Benz in cadrul atator curse prestigioase au adus, bineinteles, profituri uriase companiei din vanzarea autovehiculelor pe piata interna si internationala. Departamentul de publicitate Daimler-Benz AG a stiut sa profite de aceste succese. Vedete din intreaga lume, inclusiv Prinz Max zu Schaumburg-Lippe, Fürst Esterhazy si actrita Lilian Harvey au cazut prada tentatiei oferite de autovehiculele Mercedes de mari dimensiuni, echipate cu motor supraalimentat si au facut parte din colectia de marca a clientilor Mercedes-Benz.

Chiar daca autovehiculele Mercedes de mari dimensiuni, echipate cu motor supraalimentat obtineau victorie dupa victorie, acestea nu mai erau adaptate timpurilor. In 1932, Asociatia Internationala a Cluburilor Automobilistice Recunoscute (AIACR) a decis introducerea formulei de 750 kg pentru autovehiculele de curse (greutate fara carburant, ulei, lichid de racire si pneuri). Autovehiculele de curse nu puteau depasi aceasta limita de greutate. Din motive de siguranta, oficialii intentionau sa interzica autovehiculele de mari dimensiuni, cu putere si greutate ridicate. Motivul era acela ca autovehiculele devenisera greu de manevrat, in special in ceea ce priveste forta de franare si aderenta pneurilor.
Noua formula de greutate a intrat in vigoare in anul 1934. in ciuda crizei economice, care i-a afectat pe toti producatorii de autovehicule, Daimler-Benz a creat modelul W 25 – un model care va atinge mai tarziu statutul de legenda – pentru a respecta aceasta formula. Motorul cu opt cilindri in linie din dotarea modelului W 25 era prevazut cu turbocompresor si patru supape pentru fiecare cilindru si dezvolta o putere de 314 cp cu o cilindree de 3,36 litri. Printre inovatiile acestui model se numara sasiul cu suspensii independente pe toate cele patru roti si frane hidraulice cu tambur.
Legenda Sagetii Argintii a luat nastere la Nürburgring in prima cursa la care a participat modelul W 25 cu noua formula de greutate de 750 kg. in ciuda introducerii unui design sistematic usor, greutatea autovehiculului depasea cu un kilogram limita permisa. in noaptea dinaintea cursei care a avut loc la 3 iunie 1934, dupa ce s-a constatat ca nu mai exista nicio sansa de a introduce modificari tehnice, organizatorul de curse Alfred Neubauer a luat o decizie curajoasa care a dus la crearea legendei Sagetii Argintii. Acesta a cerut mecanicilor sa razuiasca peste noapte stratul de vopsea alba al caroseriei din aluminiu. Datorita acestei masuri neobisnuite, greutatea autovehiculului a scazut sub limita impusa, iar autovehiculele Mercedes acoperite pana atunci cu un strat de vopsea alba aveau acum un aspect spectaculos. Pilotul Manfred von Brauchitsch a castigat cursa Eifel in timp record. Cativa ani mai tarziu, presa din Germania a dat autovehiculelor de curse Mercedes numele legendar de „Sageata Argintie”.

Experienta acumulata alaturi de competitori din ce in ce mai puternici a scos in evidenta necesitatea restructurarii departamentului care se ocupa de crearea autovehiculelor de curse. Tanarul inginer Rudolf Uhlenhaut a devenit noul Inginer sef, iar din cercetarile sale efectuate asupra modelului W 25 a rezultat noul model W 125. Spre deosebire de modelul dotat cu un motor supraalimentat, cu opt cilindri, sasiul noului model a suferit modificari drastice. Pentru asigurarea unei greutati corespunzatoare, ideea echiparii modelului cu un nou motor V12 a fost abandonata inca o data, astfel incat motorul testat cu cilindri in linie a fost atent modificat in ceea ce priveste cilindreea, carburatorul si turbocompresorul. Cu o cilindree de aproape 5,7 litri, motorul genera o putere de 646 cp. in 1937, modelul W 125 a adus din nou suprematia marcii Mercedes-Benz in detrimentul celorlalte marci de autovehicule. Rudolf Caracciola si-a adjudecat din nou titlul de campion al Germaniei, dar si pe cel european.
Pentru Mercedes-Benz, evenimentul cel mai important al acestui an plin de succese a fost fara indoiala cursa internationala desfasurata pe circuitul de la AVUS. Hermann Lang, care a fost promovat din postura de mecanic de curse in cea de pilot, a inregistrat in finala o incontestabila viteza medie de 261,7 km/h. Viteza maxima de 380 km/h inregistrata de pilotul german in aceasta cursa nu a fost depasita decat in anul 1959.

W 154 domina cursele din categoria trei litri. Putere si viteza sporite: in doar cativa ani, succesul autovehiculelor de curse bazate pe formula de greutate de 750 kg a atins un nou apogeu. Valorile record ale puterii nominale de peste 650 cp si ale vitezei maxime care depaseau 400 km/h au determinat introducerea unor masuri de reducere a performantelor motorului. Conform formulei de trei litri, cilindreea motoarelor supraalimentate nu putea depasi aceasta valoare, iar cea a motoarelor fara turbocompresoare era limitata la 4,5 litri.
Daimler-Benz a optat pentru principiul motorului dotat cu turbocompresor si a creat modelul W 154. Noul model se baza pe modelul W 125, dar era propulsat de un motor V12 complet nou. Motorul era prevazut cu 12 cilindri asezati in V la un unghi de 60 de grade si dezvolta o putere initiala de 430 cp la o cilindree de 2962 cm³. Interesant de retinut este faptul ca toate autovehiculele noi cu motoare de trei litri erau mai rapide decat autovehiculele de curse mai puternice lansate in anul precedent.
Echipa Mercedes-Benz a obtinut primul mare triumf cu modelul W 154 in cursa de la Tripoli/Libia: Hermann Lang, Manfred von Brauchitsch si Rudolf Caracciola s-au clasat pe primele trei pozitii. Concurand impotriva unor competitori puternici precum Maserati, Alfa Romeo, Bugatti si Auto Union, Caracciola a adus din nou titlul de campion mondial echipei din Stuttgart-Untertürkheim in anul 1938.

Dupa ce a obtinut sase victorii, modelul W 154 a fost dezvoltat sistematic pentru sezonul 1939. sasiul sau imbunatatit ascundea un motor V12 care dezvolta acum o putere de 480 cp. A fost inca un sezon extraordinar pentru echipa Mercedes-Benz care a obtinut nenumarate victorii, toate acestea culminand cu adjudecarea a unui numar de trei titluri: Hermann Lang a castigat campionatul european si campionatul german de curse desfasurate pe trasee deluroase, iar Rudolf Caracciola a devenit in 1939 campionul mondial al Germaniei la cursele desfasurate pe sosea.
Spre surprinderea tuturor, participarea echipei Mercedes-Benz in sezonul 1939 la Marele Premiu de la Tripoli, a fost limitata la autovehiculele din categoria 1,5 litri, dupa ce in 1935, 1937 si 1938, constructorul german castigase acest Mare Premiu. Se zvonea ca prin aceasta masura organizatorii doreau sa imbunatateasca sansele constructorilor italieni la castigarea Marelui Premiu; este posibil ca dominatia evidenta a echipelor Auto Union si Daimler-Benz in cursele de autovehicule din categoria 3 litri sa fi jucat un rol important in luarea acestei decizii.
Totusi, intr-un timp extraordinar de scurt de numai opt luni, echipa din Stuttgart a creat modelul W 165 de 1,5 litri special pentru aceasta cursa. Motorul V8 supraalimentat dezvolta o putere remarcabila de 254 cp. Dupa un singur test efectuat cu cateva zile inainte de marea competitie, echipa organizatorului de curse Alfred Neubauer i-au trimis pe Rudolf Caracciola si Hermann Lang sa concureze impotriva a 28 de autovehicule de curse superioare din Italia si Marea Britanie. Daimler-Benz si-a demonstrat clasa, primele doua locuri fiind ocupate de Lang si Caracciola. Modelul Alfa Romeo care s-a clasat pe locul trei se afla cu un tur de pista in urma in momentul in care a trecut linia de sosire. Modelul W 165 nu a mai participat in nicio alta cursa in anul 1939. Exista pe atunci o parere conform careia participarea frecventa ar scadea importanta formulei de trei litri obisnuite pentru autovehicule de Grand Prix.
Toate activitatile competitionale au fost intrerupte la sfarsitul lui 1939 odata cu izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial.

 Dupa incheierea celui de-al Doilea razboi Mondial, aproximativ 90% din fabrica Stuttgart-Untertürkheim zacea in ruine. Principala prioritate era acum iesirea din criza economica prin reconstructia fabricilor de productie. Nimeni nu a luat in considerarea reluarea activitatilor sportive cu exceptia unui singur om. Organizatorul de curse Alfred Neubauer a inceput sa caute autovehicule de curse Mercedes-Benz intacte din categoria celor cu cilindree de 3 litri si le-a gasit. Astfel, in 1951, trei modele W 154 au concurat in competitiile care au avut loc in Buenos Aires (Argentina). Acestea erau conduse de fostul campion Hermann Lang, Karl Kling si argentinianul Juan Manuel Fangio.
Cei trei piloti Mercedes Benz (Lang, Fangio si Kling) au incheiat cursa „Premio Presidente de la Nación Juan D. Perón” pe locul al doilea, al treilea si respectiv al saselea.
Dar aceste rezultate onorabile nu au reusit sa umbreasca faptul ca modelul de doisprezece ani W 154 nu mai era de actualitate. Prin urmare, toate proiectele au fost sistate. incepand cu anul 1954, Daimler-Benz si-a concentrat atentia asupra dezvoltarii unui autovehicul de curse de 2,5 litri competitiv dotat cu un motor cu aspiratie naturala in conformitate cu o noua reglementare stabilita de Federatia Internationala de Automobilism (FIA). incepand cu 1952, Daimler-Benz a participat, de asemenea, la o serie de curse sportive promitatoare cu modelul 300 SL.

 Modelul Mercedes-Benz 300 SL a fost creat pentru primele curse oficiale. Se baza pe gama de modele 300, construite in versiunile berlina, coupé si cabriolet. Motorul de 3 litri, cu sase cilindri in linie dezvoltau o putere de 115 cp. Bineinteles, aceasta valoare era insuficienta pentru participarea in cursele sportive. Astfel, puterea sa a fost sporita, ajungand la valoarea de 175 cp.
Autovehiculul a fost creat de experimentatul inginer, Rudolf Uhlenhaut si a participat pentru prima data in cursa clasica de anduranta Mille Miglia, Italia. Karl Kling s-a angajat intr-o lunga lupta cu un autovehicul Ferrari si, in final, a fost nevoit sa se incline in fata adversarului sau din cauza unor probleme tehnice.
Pilotii Mercedes Kling, Lang si Rieß au ocupat primele trei pozitii in urmatoarea cursa spectaculoasa care a avut loc la Berna (Elvetia). Rudolf Caracciola a ocupat de mai multe ori primul loc pe parcursul cursei, dar s-a ciocnit cu un copac dupa ce a experimentat probleme tehnice la sistemul de franare. Cel mai renumit pilot de curse din perioada de dinainte de razboi si-a revenit dupa accident, dar cariera sa de pilot de curse a luat sfarsit.
Dubla victorie a echipei Mercedes in cursa de anduranta de la Le Mans a atras interesul publicul. Dupa 24 de ore, Hermann Lang si Fritz Rieß au trecut primii linia de sosire, urmati de coechipierii Theo Helfrich si Helmut Niedermayr. Modelul 300 SL si-a consolidat apoi primele trei pozitii in cursa sportiva de la Nürburgring.
Mercedes-Benz nu a avut rival nici in cadrul evenimentului automobilistic Carrera Panamericana. Cursa de 3300 km, care s-a desfasurat partial pe drumurile instabile din Mexic, la altitudini acoperite de gheata si pe suprafete depresionare acoperite de apa, a pus la grea incercare autovehiculele si pilotii acestora. Echipa Kling/Klenk a experimentat o infuzie de adrenalina in momentul in care un vultur a trecut prin parbrizul autovehiculului la o viteza de 220 km/h si s-a oprit sfasiat in bucati in interiorul acestuia. Faptul ca au trecut primii linia de sosire demonstreaza atat superioritatea tehnica a modelului 300 SL cat si abilitatile de conducere si spiritul neimblanzit al lui Karl Kling si al lui Hans Klenk.
Cu noul model victorios 300 SL, Mercedes-Benz si-a demonstrat capacitatea de a repeta succesele obtinute inainte de razboi.

In 1953, echipa care lucra la dezvoltarea autovehiculelor de curse in cadrul Daimler-Benz s-a dedicat exclusiv implicarii in noua competitie de Formula 1. in acest scop, inginerii au creat un nou tip de autovehicul, modelul W 196, dotat cu un motor de 2,5 litri, cu aspiratie naturala. Acesta era disponibil in trei marimi diferite de ampatament, ca monopost cu roti de sine statatoare si caroserie aerodinamica. Principiul utilizarii unui sasiu tubular isi avea originea in modelul sport 300 SL; modelul W 196 era propulsat de un motor cu opt cilindri in linie. Prevazut in premiera cu un sistem de injectie directa de carburant si supape actionate desmodromic, modelul W 196 dezvolta o putere de 265 cp, si mai tarziu, 290 cp. Motorul cu aspiratie naturala putea atinge turatii de 9000 rpm.
Revenind la competitiile de Grand Prix, echipa condusa de organizatorul de curse Alfred Neubauer si-au facut cunoscute intentiile cu prima ocazie ivita. La volanul noului model W 196, Karl Kling si Juan Manuel Fangio au deminat sesiunile de antrenamente pentru Marele Premiu al Frantei care a avut loc la Reims la 4 iulie 1954. in timpul cursei, adversarii de la Ferrari, Maserati, Giordini si HWM nu au avut nicio sansa, Fangio trecand primul linia de sosire, urmat de Kling intr-o dubla victorie prestigioasa.
Un sir de succese repurtate in acel sezon – cel mai important fiind clasarea pe primele trei pozitii a pilotilor Kling/Fangio/Hermann pe circuitul AVUS din Berlin – a scos in evidenta forta incontestabila a echipei Mercedes-Benz. Gloria marcii Mercedes-Benz a fost desavarsita de castigarea in 1954 a titlului mondial de catre Juan Manuel Fangio la volanul modelului W 196.

1955: In paralel cu implicarea in competitia de Formula 1 cu noul model adaptat in acest scop W 196, in 1955 Mercedes-Benz a jucat o carte castigatoare cu modelul 300 SL si cu noul autovehicul de curse 300 SLR. Pe langa argentinianul Juan Manuel Fangio, Karl Kling si Hans Herrmann, lista pilotilor ii mai includea pe englezul Stirling Moss si italianul Piero Taruffi.
Acesti asi au participat pentru prima oara in competitia de Formula 1 in anul 1955, in prima cursa a sezonului desfasurata in Argentina. Cursa de trei ore desfasurata pe o caldura inabusitoare a fost castigata de Juan Manuel Fangio. Coechipierul sau Stirling Moss a castigat prima sa cursa la volanul unui model W 196 pe circuitul Aintree din tara sa natala. Adversarii nu aveau motive de bucurie, deoarece Moss, Fangio, Kling si Taruffi s-au clasat pe primele patru pozitii, aducand echipei din Stuttgart o victorie incontestabila pe circuitul din Anglia. La finalul sezonului, Fangio a acumulat cele mai multe puncte, castigand titlul de campion mondial la Formula 1 in detrimentul lui Moss, caruia i-a lipsit permanent acea farama de noroc pentru a castiga mult ravnitul titlu.
Victorie in timp record in cursa de o mie de mile. La volanului rapidului model SLR 300 – numar de concurs 722 - Stirling Moss a repurtat o victorie ramasa si astazi in memoria unora: la 30 aprilie 1955, Moss si copilotul sau Denis Jenkinson au castigat cursa de 1000 mile „Mille Miglia” desfasurata pe parcursul a zece ore, sapte minute si 48 de secunde, ruland cu o viteza medie de 157,65 km/h, stabilind un record care nu a fost egalat nici in prezent.

Berlina 300 SEL 6.3 echipata cu un motor cu opt cilindri a participat la o singura cursa (cursa de turisme de sase ore desfasurata la Macao in 1968, castigata de Erich Waxenberger). in urmatoarea perioada, Mercedes-Benz nu a mai participat la cursele automobilistice din cauza crizei de ulei. Marca s-a regasit din nou pe lista castigatorilor abia in anul 1977. Echipele Cowan/Malkin/Broad si Fowkes/O'Gorman au obtinut cei mai buni timpi in raliul maraton desfasurat pe distanta Londra–Sydney, la volanul unor autovehicule Mercedes 280 E. O berlina de curse rasata s-a aliniat la linia de start a raliului East African Safari in 1978.

Succes pentru Schock si Moll cu Mercedes-Benz 220 SE si 300 SL. Dupa retragerea companiei din cursele de Formula 1 si cele cu autovehicule sport, modelele Mercedes-Benz au intrat dupa 1956 in cursele de raliuri, fiind conduse de echipe private. Aceste raliuri au constituit proba de foc in ceea ce priveste fiabilitatea versiunilor de pre-productie. Dupa retragerea lui Alfred Neubauer, fostul pilot de curse Karl Kling a fost numit Director Sportiv, principala responsabilitate a sa fiind sprijinirea in numele Mercedes-Benz a unor evenimente automobilistice.
La sfarsitul deceniului al saselea si inceputul deceniului al saptelea, berlinele 220 SE si 300 SE si modelul sport 300 SL dotate cu motoare cu sase cilindri s-au facut remarcate pe drumurile si pistele de zgura din intreaga lume. in 1956, echipa formata din Walter Schock si Rolf Moll a castigat Campionatul European de Raliuri. Duetul Kling/Günzler a obtinut in 1959 o victorie neasteptata in raliul de 14.000 km desfasurat pe traseul Mediterrannée–Le Cap, la bordul unui autovehicul Mercedes-Benz 190 D. in anul urmator, echipa Schock/Moll a castigat din nou Campionatul European de Raliuri la bordul unui model 220 SE: acestia au trecut primii linia de sosire atat in legendarul raliu desfasurat in Monte Carlo cat si in raliul Acropole desfasurat in Grecia.
in anii care au urmat si pana in 1964, piloti angajati ai companiei si piloti independenti au castigat numeroase raliuri si curse la bordul modelelor Mercedes cu partea din spate a caroseriei sub forma de aripioare. Pe lista celor care s-au clasat pe primele locuri in aceste curse se numara Schock/Moll, Kling/Günzler, precum si Böhringer, Lang, Knoll, Eger, Glemser si Braungart, dar si pilotii de sex feminin Ewy Rosqvist si Ursula Wirth.
Un alt model extrem de competitiv al acestei perioade a fost renumitul 230 SL, cunoscut sub numele de Pagoda. La bordul acestui autovehicul duetul Böhringer/Kaiser a obtinut o victorie indelung aplaudata in raliul-maraton desfasurat pe traseul Liège–Sofia–Liège in anul 1963.

 Abia in anul 1984 Daimler-Benz a hotarat sa se implice din nou in mod activ in cursele automobilistice internationale. Mai multe echipe private – printre care AMG – au inscris modelele 190 E 2.3-16 in Campionatul Group A in anul 1986. Volker Weidler a iesit vicecampion la prima sa participare; Roland Asch a repetat acest succes in 1988. Un an mai tarziu, modelul Mercedes-Benz 190 E a fost transformat in versiunea 2.5-16 care dezvolta o putere de 330 cp. Urmatoarea etapa a evolutiei acestui model a avut loc in anul 1990: motorul cu patru cilindri si patru supape pentru fiecare cilindru dezvolta acum o putere impresionanta de 373 cp. Turismele Mercedes-Benz ieseau adesea invingatoare in curse fascinante dupa o lupta acerba cu adversari precum Audi, BMW si Opel. Eforturile intreprinse de Daimler-Benz au dat roade in anul 1991, cand compania a castigat titlul la constructori, iar pilotul Klaus Ludwig pe cel de vicecampion.

In 1990, modelele Mercedes C11, asa cum erau acum denumite, au ocupat locul doi la finalul campionatului. 1990 a reprezentat anul infiintarii Echipei de Juniori Mercedes-Benz, care avea in componenta piloti precum Michael Schumacher, Heinz-Harald Frentzen si Karl Wendlinger.
Regulamentul a fost schimbat in anul 1991: motoarele supraalimentate nu mai erau permise, iar cilindreea era redusa la 3,5 litri. Noul Mercedes-Benz C 291 propulsat de un motor V12 a fost construit in conformitate cu noul regulament. Macinata de probleme tehnice, modelul C 291 a castigat o singura cursa – ultima cursa a sezonului desfasurata in Japonia. Pilotii castigatori au fost Michael Schumacher si Karl Wendlinger.
Succesul DTM. Echipa Mercedes a dominat DTM (Campionatul german de turisme) in anul 1992, castigand atat titlul pe echipe cat si pe cel individual (Klaus Ludwig). in 1993, ultimul an in care a concurat, modelul 190 E 2.5-16 i-a adus pilotului Roland Asch titlul de vicecampion.

In 1993, Mercedes Benz si-a facut aparitia din nou in Formula 1, oferind motoare pentru Sauber, alaturi de care au cunoscut succesul in curse, la debutul in sezonul 1993, cu un motor V10 produs de Ilmor. Modelul Sauber C12, si-a facut debutul la Marele Premiu din Africa de Sud in 1993, condus de JJ Lehto si Karl Wendlinger, care s-au calificat in top 10, echipa parasind Africa cu doua puncte, gratie lui Lehto. Mercedes a oferit motoare pentru Sauber timp de doi ani, acumuland 24 de puncte in timpul parteneriatului.

La cursa de deschidere a sezonului Formula 1 1997, David Coulthard a castigat pentru McLaren, vestind o noua era de succes pentru echipa britanica. McLaren si-a schimbat culoarea in gri, deoarece West a inlocuit Marlboro, care s-a mutat la echipa Ferrari ca si sponsor principal. Aceasta schimbare de culoare a adus mult cu asa zisele "Sageti Argintii", aceasta porecla fiind aplicata si la McLaren-uri. Rezultatul a fost castigarea primei victorii dupa 3 sezoane, si prima victorie pentru Mercedes Benz de la succesul lui Juan Manuel Fangio de la Marele premiu din Italia din 1955. Totusi, Mercedes-Benz a terminat pe locul al patrulea in campionatul constructorilor in spatele aceluiasi trio, ca si in ultimele doua sezoane, dar au acumulat de doua ori mai multe puncte in '97 decat in '95.

In 1998, cu masina proiectata de Adrian Newey, MP4/13, McLaren a castigat atat campionatul pilotilor prin Hakkinen cat si campionatul constructorilor, pentru prima data in ultimii 7 ani, acumuland cu 23 de puncte mai mult decat rivalii de la Ferrari. Cu un an mai tarziu, Hakkinen a castigat titlul pentru a doua oara consecutiv, dar in campionatul constructorilor, echipa nu a reusit sa pastreze titlul, pe care l-a pierdut in fata celor de la Ferrari cu 4 puncte.

In 2000, Echipa McLaren Mercedes se afla in top, atat in campionatul pilotilor, prin Mika Hakkinen, cat si in cel al constructorilor. Mika Hakkinen castiga 4 Grand Prix-uri, iar David Coulthard termina pe pozitia a treia la finalul campionatului, dupa 3 victorii individuale. Bernd Schneider castiga titlul in noul format al campionatului DTM, adjudecandu-si 6 victorii. In 2001, Echipa McLaren Mercedes isi revendica pozitia de lider, castigand din nou atat campionatul pilotilor cat si constructorilor, cu David Coulthard terminand pe pozitia secunda, iar Mika Hakkinen pe 5. Bernd Schneider castiga al doilea titlu consecutiv la DTM cu trei victorii. Cu aceste 8 victorii din 10 curse, Mercedes-Benz este din nou cel mai de succes producator german. Mika Hakkinen se retrage din Formula 1 la sfarsitul acestui sezon.

In 2003, David Coulthard, castiga prima cursa a sezonului la Melbourne, iar Kimi Raikkonen obtine prima victorie doua saptamani mai tarziu la Kuala Lampur. Finlandezul termina sezonul pe locul al doilea, dupa 16 curse aflandu-sela doar doua puncte in spatele campionului Michael Schumacher. Echipa McLaren Mercedes termina campionatul pe locul al 3-lea in campionatul echipelor. Bernd Schneider, castiga pentru a patra oara titlul DTM, dupa victorile din '95, 2000 si 2001. Pilotii Mercedes Benz castiga 9 curse din 10. In seriile Europene de Formula 3, pilotii Mercedes Benz au castigat 6 curse din 20 la volanul unor masini Mercedes-Benz cu motoare M271. Christian Klien de la echipa Dallara Mercedes, se intoarce acasa cu locul al doilea la campionat si castiga prestigiosul F3 Masters la Zandvoort, apoi este avansat la Formula 1 pentru campionatul din 2004.

In 2004, Kimi Raikkonen castiga Grand Prix-ul de la Spa-Francorchamps si se claseaza pe pozitia a doua la Silverstone si Sao Paulo si pe pozitia a treia la proaspat inauguratul Grand Prix din China, terminand campionatul pilotilor pe locul sapte iar echipa McLaren Mercedes termina sezonul pe locul cinci. David Coulthard paraseste echipa dupa 150 de curse, Juan Pablo Montoya, devenind noul coechipier al lui Kimi pentru sezonul 2005. Garry Paffett, cu un C-Class Mercedes AMG castiga 3 runde in cadrul campionatului DTM. Pilotul Jamie Green al echipei Dallara Mercedes, castiga titlul european la Formula 3, iar coechipierul sau Alexandre Premat, castiga cursele Masters at Zandvoort si la Macau.

In 2005, echipa Mercedes Benz castiga 10 curse Formula 1 din cele 19 la care au participat. Kimi Raikkonen castiga sapte curse Grand Prix, iar Juan Pablo Montoya isi adjudeca trei victorii. Finlandezul termina sezonul pe locul al doilea, iar echipa McLaren Mercedes de asemenea ocupa pozitia secunda. Gary Paffett castiga titlul DTM. Jean Alesi, Mika Hakkinen si Bernd Schneider, obtin inca trei victorii pentru Mercedes-Benz. Mercedes Benz isi insuseste titlul in campionatul constructorilor, iar DaimlerChrysler Bank AMG Mercedes, castiga campionatul pe echipe. Lewis Hamilton, in varsta de 20 de ani, care a fost ajutat de partenerii McLaren si Mercedes Benz inca din 1998, castiga titlul European de Formula 3. Pilot al echipei franceze Dallara Mercedes, Hamilton obtine 15 victorii din 20 de curse.

In 2007, pilotii Formula 1 ai echipei McLaren Mercedes, Lewis Hamilton si Fernando Alonso, castiga 8 curse din 17. CU noua clasari consecutive pe podium din care patru pe primul loc in primele 9 Grand Prix-uri din cariera sa, Lewis Hamilton este considerat cel mai de succes debutant din ultimii 58 de ani ai istoriei Formulei 1. Lewis termina sezonul pe locul secund acumuland 109 puncte cu un punct in spatele campionului Mondial, iar Alonso termina pe pozitia a treia, cu un total tot de 109 puncte. In cadrul DTM, pilotii Mercedes-Benz, obtin sapte victorii din 10 curse, sase dintre ele la volanul noului AMG-Mercedes C-Class.