Ettore Arco Isidoro Bugatti, cunoscut mai bine doar Ettore Bugatti, s-a nascut pe data de 15 septembrie, 1881, la Milano si a decedat pe 21 august 1947.

El provine dintr-o familie de artisti cu radacinile in Milano. A fost fiul cel mare lui Teresa Lorioli si a sotului ei Carlo Bugatti, care a fost un renumit designer de mobila si bijuterii. Fratele sau mai mic, Rembrandt Bugatti, era un renumit sculptor, matusa sa Luigina Bugatti, a fost sotia pictorului Giovanni Segantini, iar bunicul sau, Giovanni Luigi Bugatti, a fost arhitect si sculptor.

Inainte de a-si incepe afacerea cu masini, Ettore a proiectat numeroase motoare si masini. Companii ca Prinetti & Stucchi i-au produs Type 1, Dietrich i-a construit Type 3, Type 4, Type 5, Type 6 si Type 7 sub brandul Dietrich-Buigatti. In 1907 Bugatti a lucrat pentru Deutz Gasmotoren Fabrik, proiectand Type 8 si Type 9. In 1913, Bugatti a proiectat pentru Peugeot, Type 19 ’Bebe’.

Desi s-a nascut in Italia, Ettore si-a infintat  fabrica de automobile in 1909 la Molsheim, in regiunea Alsacia, care a devenit ulterior parte a Frantei. Ettore a fost inovatorul tehnic din spatele companiei, proiectant pentru 3 decenii sasiuri, caroserii si motoare pentru masinile produse la fabrica sa. Compania mai este renumita, pe langa productia de masini din clasa premium, pentru numeroasele curse castigate in Grad Prix-uri. Bugatti a castigat prima cursa Monaco Grand Prix..

Ettore Bugatti, a proiectat o locomotive, care a avut success, un avion care, din pacate nu a zburat , si mai multe barci pentru viteza. Pe data de 11 august 1923, fiul lui Ettore, Jean Bugatti in varsta de 30 de ani, a decedat in urma unui accident, care a avut loc in timp ce testa un Type 57G Tank, cu caroserie pentru curse. Dupa acest eveniment tragic, compania a intrat in declin, urmand apoi al doilea razboi mondial, fabrica sa fiind bombardata. Bugatti a planuia sa construiasca o noua fabrica la Levallois in Paris, proiectand alte noi modele, dar nu a mai ajuns sa infaptuiasca acest lucru.

Masina personala a lui Ettore Bugatti a fost un Type 41, cunoscut si sub numele de Royale. Bugatti palnuia sa construiasca 25 de exemplare din aceasta masina, destinate pentru roialitae, dar datorita crizei economice din anii ’30-’40 nici roialitatea nu a vrut sa cumpere aceasta masini, astfel Ettore Bugatti reusind sa construiasca 6 exemplare care au fost produse intre anii 1927 si 1933.

Bugatti Royale avea montat un motor se 12.7 litri cu 8 cilindri in linie, care producea 300 de cai putere, masina avea un ampatament de 4.3 metri si o lumgime de 6.4 metri, greutatea masinii era de aproximativ 3175 kg.

Toate cele 6 exemplare au fost carosate individual, unele dintre ele au primit chiar mai multe caroserii.

Primul Royale, cu numar de sasiu 41.110, s-a numit Coupe Napoleon, aceasta a fost pastrata de catre Bugatti pentru uz personal. Aceasta masin alaturi de alte doua cu numar de sasiu 41.141 si 41.150 au fost zidite la resedinta familiei Bugatti din Ermenonville, pentru a nu fii confiscate de nazisti. Coupe Napoleon isi are rezidenta alaturi de cea cu numarul de sasiu 41.131 la Musée National de l'Automobile de Mulhouse

Al doilea Royale, cu numarul de sasiu 41.111, s-a numit Coupe de Ville Binder, aceasta masina fiind cumparata de catre Regele Romaniei, Carol al II-lea, dar nu i-a mai fost livrata datorita invaziei naziste, masina fiind ascunsa de ei in sistemul de canalizare al parisului. In 1986 masina a fost cumparata de colectionarul american William Lyon, care a oferita masina spre vanzare in cadrul unei licitatii organizate de Barrett-Jackson in Las Vegas, unde i-au fost oferite 11 milioane de dolari, dar acesta a refuzat oferta. In 1999 americanul a primit o oferta de la Volkswagen AG, acestia oferindu-i 20 de milioane de dolari, masina fiind folosita pentru promovarea brandului.

Al treilea Royale, cu numarul de sasiu 41.121, s-a numit Cabriolet Weinberger, aceasta a fost vanduta doctorului obstetrician, grman, Josef Fuchs, care era evreu, iar in timpul tensiunilor politice a fost nevoit sa paraseasca tara, trecand prin Italia, apoi prin Japonia, ca in final sa ajunga in New York in 1937, bineinteles luandu-si Royale-ul cu el. In 1946 masina a fost gasita de Charles Chayne, fost CEO la General Motors, intr-un cimitir de masini din Neew York, cumparand-o pentru 400 de dolari. Chayne a readus masin la stadiul in care putea fi folosita pe strada. Acesta a donat masin in 1957 la Henry Ford Museum.

Al patrulea Royale, cu numarul de sasiu 41.131, s-a numit Limousine Park-Ward, aceasta a fost vanduta englezului Cuthbert W. Foster, care in 1946 a vandut-o dealerului englez Bugatti Jack Lemon Burton, care a vandut-o imediat dealerului American Bugatti John Shakespeare, care in 1963, in urma unei probleme financiare a vandut-o. Si aceasta are rezidenta alaturi de Coupe Napoleon la Musée National de l'Automobile de Mulhouse.

Al cincilea Royale, cu numar de sasiu 41.141, s-a numit Kellner car, si aceasta a fost pastrata de Ettore Bugatti, iar apoi a fost vanduta in 1950, alaturi de cea cu numarul de sasiu 41.150, pilotului de curse Le Mans, americanul Briggs Cunningham, pentru o suma modica plus doua frigidere Genral Electric noi. In 1987 masina lui Cunningham a fost vanduta la o licitatie organizata de Cristies pentru suma de 5.5 milioane de lire sterline, elvetianului Hans Thulin. In 1990 Thulin, in urma falimentului afcarii a vandut-o Corpotatiei Meitec, care in 2002 a vandut-o prin casa de licitatii Bohams pentru 10 milioane de lire sterline.

Al saselea Royale, cu numar de sasiu 41.150, s-a numit Berline de Voyage, si aceasta a fost pastrata de Ettore Bugatti, fiind vanduta alaturi de cea cu numarul de sasiu 41.141. In 1986 a fost cumparata de Tom Monaghan pentru suma 8.4 milioane de dolari, iar acesta in 1991 a vandut-o cu mai putin decat cu cat o cumparase, adica cu 8 milioane de dolari unui investitor coreean.

Bugatti Royale este cea mai scumpa masina din lume