Bucuresti este capitala Romaniei si, in acelasi timp, cel mai mare oras, centru industrial si comercial al tarii. Populatia de 1.944.367 de locuitori (est. 1 ianuarie 2009) face ca Bucurestiul sa fie al saselea oras ca populatie din Uniunea Europeana. in fapt, insa, Bucurestiul aduna zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialistii prognozeaza ca, in urmatorii cinci ani, totalul va depasi patru milioane. La acestea se adauga faptul ca localitatile din preajma orasului, care vor face parte din viitoarea Zona Metropolitana, insumeaza populatie de aproximativ 430.000 de locuitori.

Prima mentiune a localitatii apare in 1459. in 1862 devine capitala Romaniei. De atunci sufera schimbari continue, fiind centrul scenei artistice, culturale si mass-media. intre cele doua razboaie mondiale, arhitectura eleganta si elita bucuresteana i-au adus porecla „Micul Paris”. in prezent, capitala are acelasi nivel administrativ ca si un judet si este impartita in sase sectoare.

Campia Bucurestiului, subunitate a Campiei Vlasiei, se extinde in NE si E pana la Valea Pasarea, in SE si S pana la Campul Calnaului si Lunca Arges-Sabar, in SV tot pana la Lunca Arges-Sabar, iar in NV pana la Campia Titu. S-a format prin retragerea treptata a lacului cuaternar, ca urmare a miscari de inaltare a Carpatilor si Subcarpatilor si a intenselor aluvionari. in Pleistocenul superior aluviunile au fost acoperite cu loess si depozite loessoide, iar la inceputul Holocenului depresiunea era complet exondata. in acest timp raurile isi prelungesc cursurile si isi intensifica eroziunea liniara in patura groasa de loess, fragmentand astfel campia. Campia Bucurestiului are altitudini cuprinse intre 100-115 m, in partea nord-vestica, si 50-60 m, in cea sud-estica, in lunca Dambovitei. Orasul propriu-zis se desfasoara intre 58 m si 90 m altitudine. Peste 50% din suprafata sa se incadreaza in intervalul hipsometric de 80-100 m, iar pantele nu depasesc valoarea de 2o. Fragmentarea este mai accentuata in jumatatea estica, unde se ajunge la 1-1,5 km/km2. Relieful campiei este constituit dintr-o succesiune de campuri (interfluvii) si vai (cu terase si lunci) care se succed de la nord catre sud: Campul Baneasa (sau Otopeni), situat la nord de Valea Colentinei, are altitudini de 90-95 m si densitatea fragmentarii mai mare in sectorul sudic, de 0,5-1 km/km2. La contactul cu versantul Vaii Colentina, pantele pot depasi 5o. Valea Colentinei este asimetrica (datorita versantului drept mai abrupt) si puternic meandrata. La intrarea in Bucuresti are latimea de 0,5 km, iar la iesire, de 1,5 km. in lungul ei apar doua terase joase (de 2-3 m si de 4-6 m) si martori desprinsi din campuri sau din terase. Lunca este larga si bine dezvoltata pe ambele maluri, insa din cauza lucrarilor de regularizare a fost acoperita de apele lacurilor de acumulare. Se mai pastreaza doar cateva popine sub forma unor insule: Plumbuita, Ostrov, Dobroesti si Pantelimon. Campul Colentinei (sau Giulesti-Floreasca), cuprins intre raul omonim si Dambovita, acopera circa 36% din teritoriul Municipiului, avand o inclinare usoara pe directa NV-SE (intre 80 si 60 m altitudine). Densitatea fragmentarii are valori cuprinse intre 0 si 1 km/km2. Valea Dambovitei este sapata in loess, avand malul drept mai abrupt si inalt (aproximativ 10-15 m), iar cel stang mai coborat (intre 4-5 m in amonte si 7-8 m in aval). Terasele sunt dezvolte, predominant, pe partea stanga a raului si sunt in numar de patru. Pana la amenajarea cursului, in lunca se gaseau piscuri, popine, renii, grinduri, ostroave si maluri abrupte. in prezent se mai pastreaza o serie de piscuri (Uranus-Mihai Voda) si popine (Dealul Mitropoliei, Colina Radu Voda, Movila Mare). Campul Cotroceni-Berceni (sau Cotroceni-Vacaresti) se desfasoara intre Valea Dambovitei, la nord, si de raul Sabar, la sud. Scade in altitudine de la vest (90 m) spre est (60 m), predominand treptele hipsometrice de 70-80 m si 80-90 m, iar densitatea fragmentarii ajunge pana la 0,5-1 km/km2.